The Legend of Neversea

Nu sunt un mare fan al muzicii electronice, dar sunt un mare fan al festivalurilor si tot ceea ce implica acestea. Am aflat de Neversea cu ceva timp inainte sa se impanzeasca TV-ul si Bucurestiul de reclame si mi-am luat bilet instant, fara sa stiu vreun artist din line-up. Simplul fapt ca era un festival pe 3 zile la mare, organizat de aceiasi oameni care s-au ocupat de Untold, era suficient pentru mine. Pentru ca ne-am organizat din timp, am avut norocul ca gasim si o cazare la pret decent si distanta acceptabila de plaja. De fapt am avut norocul ca in ultima luna sa se mute tot festivalul pe plaja Modern, la 2 km de cazarea noastra, deci o distanta decenta de mers pe jos.

Trebuie sa recunosc faptul ca Neversea mi-a depasit asteptarile. Pentru putinul timp de reorganizare pe care l-au avut, s-au descurcat foarte bine.

The Guardian

Am ajuns vineri devreme si ne-am luat bratarile din timp, asa ca am evitat coada kilometrica de seara, si am intrat direct. In ciuda asteptarilor, controlul la intrare nu era foarte detaliat, dar securitatea in cadrul festivalului  mi s-a parut foarte bine pusa la punct.

The entrance

Festivalul oferea multe zone de distractie, pe langa cele 7 scene. De la zone de lounge, la simulatoare de zbor VR si photo-cornere ingenioase, tatuaje temporare, shopping corner cu branduri romanesti, dar si un coafor improvizat de Getts ce oferea styling de festival, aveai ce face la fiecare pas. Si totul era completat de un food court imens, unde gaseai cate ceva pentru fiecare gust. Partea amuzante este ca, in ciuda multitudinii de optiuni, care de care mai gustoasa, cea mai mare coada era in fiecare seara la Fornetti (crazy right?).

Hot air balloon

Dar sa revenim la partea cea mai importanta a festivalului – MUZICA. Dupa cum spuneam, nu sunt un mare fan al muzicii electronice, si m-am simtit mai in elementul meu la Rita Ora sau Delia. Years & Years mi se pare foarte potrivit pentru Summer Well, dar aici s-a potrivit ca nuca in perete. Tiesto pentru mine a fost o dezamagire, insa m-am simtit foarte bine la Fatboy Slim si Afrojack, unde am dansat incontinuu. Fatboy Slim a avut si niste proiectii absolut fascinante. La Ferry Corsten n-am rezistat din cauza bass-ului care imi facea organele sa vibreze iar la Fedde le Grande, eram prea obosita dupa 3 zile, ca sa mai rezist.

Fatboy Slim

Din pacate la Ella Eyre, Dua Lipa si Jason Derulo nu am ajuns, pentru ca asa se intampla cand esti intr-un grup de oameni care-si doreste si plaja, si festival si, eventual, cateva ore de somn.

Dub FX, in schimb a fost o gura de aer proaspat cu sound-ul putin mai chill decat ce era ma main stage. Restul artistilor, pentru mine, au fost de umplutura, cativa m-au surprins placut, dar pe restul i-am prins in plimbarea pe la activitatile festivalului.

The Ark stage

Am fost putin uimita de media de varsta scazuta la acest festival, cativa mi s-au parut chiar minori, si nu cred ca era mediul adecvat pentru ei. Mai ales in prima seara cand am stat in stanga scenei principale, m-am simtit chiar batrana. Urmatoarele doua seri, ne-am mutat in dreapta, unde crestea simtitor media de varsta.

The Temple stage

O supriza placuta a fost faptul ca nu asteptam aproape de loc sa imi iau ceva de baut, sistemul cu bani pe bratara functionand foarte bine. O alta surpriza a fost curatenia de la toaleta. La cei 150 000 de oameni ce se perindau pe acolo, ma asteptam sa fie dezastru, dar era foarte curat si doar tarziu spre dimineata, ramaneau fara hartie.

Main stage on fire

Optiunile din punct de vedere al mancarii erau multe, de la burgeri, la grill-uri, la shaorma si pana la clatite uriase sau wafles. Incercand totusi sa nu ma porcesc, am mancat o salata cu vita de la standul Kaufland, absolut dementiala. Si pentru ca toata lumea comanda hot dog, sau ceva asemanator, eu nici n-am stat la coada pentru a o primi. Rucola proapata, cheddar topit, vita foarte bine gatita, toate asezonate cu parmezan fin – un deliciu. N-am rezistat, si am incercat si wafles cu ciocolata si banane, dar si niste cartofi in stil olandez cu sosuri. Preferate in grupul meu au fost si burgerii, clatitele si hot-dogii, toata lumea fiind pe deplin satisfacuta.

For us it was legendary

In materie de bauturi, toneta cu palinca mi s-a parut dementiala, mai ales dupa ce ne-au preparat baietii niste shoturi mix, in care nu se simtea aproape deloc aroma de palinca. In rest, berea si clasicele long drinks erau peste tot, dar cu bautura de calitate – gin-ul tonic era facut cu Bombay, and I’ve said enough.

In concluzie voi reveni cu siguranta la Neversea, daca nu pentru muzica dinspre dimineata, macar pentru atmosfera, activitati si oameni faini.

Neversea (credit Laura Pirlog pentru poza minunata)

Please follow and like us:
RSS
Follow by Email
Facebook
Facebook
Pinterest
Instagram

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.