Marti, de Ziua Mondiala a Teatrului (27 martie), am avut ocazia de a face un tur special al teatrului Odeon si de a afla cateva secrete din culise.
Am inceput turul cu un scurt istoric al cladirii si al teatrului si am continuat spre subsol unde am admirat o expozitie digitala cu portretele actorilor Teatrului Odeon. In spatele peretelui ce se vede dupa arcada din aceasta sala, exista un tunel ce duce in gradinile fostului Palat Regal si prin care venea regele direct la teatru. Acest perete a fost zidit la Revolutie.
A urmat vizita la Laboratorul de Imaginar, unde, cu ajutorul unei casti neuronale, am putut vedea activitatea cerebrala a unui voluntar din sala, pe mai multe ecrane, in timp ce o actrita a teatrului a avut un monolog, apoi a cantat, iar in final a jucat rolul unei persoane suparate pe voluntarul in cauza.
Intrarea in Laboratorul de Imaginar (photo by Silviu Pal)
Experiment in Laboratorul de Imaginar
Turul a continuat la etaj unde am admirat creatiile Doinei Levintza pentru piesa “Richard al III-lea”, dar si 3 creatii ce se poarta in prezent in piesa “Casanova”. Tot aici, era si o oglinda cu 3D scanning unde se putea ‘proba’ o rochie rosie minunata, creata tot de Doina Levintza pentru “Richard al III-lea”.
Costumele din piesa Richard al III-lea
Costumele din piesa “Casanova” (photo by Silviu Pal)
A urmat o vizita la etajul tehnic, unde nu au voie spectatorii, si de unde este un view impresionant asupra intregii sali, apoi am fost conldusi la parter, unde, cu ajutorul tehnologiei VR am fost transpusi in mijlocul publicului din 1911, in culori alb negru si costume de epoca.
Pentru mine cea mai interesanta parte a fost prezentarea scenei si a culiselor. Scena era montata pentru noul spectacol in regia lui Alexandru Dabija ce va avea premiera in aprilie. Am fost uimita de adancimea efectiva a scenei (aproximativ 17 m) si de toate sistemele de scripeti utilizate pentru a modifica decorul. Tot in culise am avut ocazia de a vedea cum se bate gongul, care se aude inainte de fiecare reprezentatie si am aflat un mic secret: actorii si regizorii nu vorbesc in termeni de dreapta si stanga atunci cand se orienteaza in scena, ci folosesc termenul de spre gradina (pentru dreapta, fiind pe scena si uitandu-te spre spectatori) si spre curte (pentru stanga, aceeasi pozitionare). Se pare ca aceasta a pornit de la Versailles cand actorii se incurcau in indicatii, nestiind daca e stanga lor sau a regizorului, asa ca s-au luat dupa niste repere din proximitatea scenei: gradina, si curtea. 🙂
Decorul pentru piesa ce va avea premiera in aprilie
Surpriza turului a fost tavanul glisant al teatrului. Da, ati citit bine, tavanul teatrului Odeon este retractabil, functie ce se folosea des pe vremea cand exista stagiune de vara. Acum se mai foloseste doar daca vreun regizor are o viziune speciala sau daca este un eveniment special.
Este mare pacat ca nu se profita mai mult de aceasta functie, mai ales avand in vedere ca este singurul teatru din Europa cu un tavan glisant.
Per total, turul de la teatrul Odeon a fost o experienta minunata si plina de surprize in care arta a fost imbinata cu brio cu tehnologia. Abia astept sa merg la urmatorul spectacol la Odeon.
